În spatele cortinei
Proiectul Calisthenics Romania a luat nastere in 21.04.2024 pe drum spre un concurs organizat de ..., ideea de a promova sportul Calisthenics la o emisiune cu o avengura imensa precum este Romanii au Talent a fost luata in deradere la primul gand asa ca atunci nici unul din noi nu a dat o asa mare importanta. Insa cateva luni mai tarziu avea sa se schimbe totul, avea ca viata noastra sa se schimbe radical din ceva care plecase ca o idee prosteasca.
Am fost sunati de catre productia Romanii au Talent si ne-au spus ca aplicatia noastra a fost acceptata si sa ne prezentam la auditii, din nou noi am luat-o ca pe o gluma insa 6 luni mai tarziu proiectul nostru avea sa prinda aripi cu adevarat.
Am ajuns pe platourile de filmare si am vazut o parte din concurenti, am vazut ce inseamna cu adevarat o echipa de productie,am vazut pentru prima data ce inseamna efortul din spatele camerelor de filmat. Am ajuns acolo ca 4 baietii si o fata, ca 5 persoane total diferite ba chiar eu cu Lav facand cunostinta pe acele platouri si am ajuns sa reprezentam o miscare, miscarea sportului in Romania.

Vazand ce inseamna o echipa cu un scop comun am inceput sa ne intelegem ca o familie,sportul si scopul nostru ne-a unit. Asa ca am decis sa concepem numarul pentru auditii, sunt mandru de mine si de colegii mei pentru ca de la 0 in cateva zile am creat un moment demn de Golden Buzz unul din singurele numere de Golden Buzz din istoria acestui sport. Acel Golden Buzz ne-a oferit validarea de care am avut nevoie pentru a putea lua in serios toata munca noastra,pentru a lua in serios acest proiect,pentru a demonstra ca suntem cu adevarat un grup demn de acest Golden Buzz. Din momentul filmarilor pana in momentul difuzarii am muncit foarte mult la sudarea echipei, am reusit sa creem o adevarata familie si o sinergie foarte placuta, antrenamentele aratau altfel,motivatia era alta,increderea era turata la maxim.
Insa cum tot ce e frumos nu dureaza a urmat un concurs in aprilie 2024 unde noi cei 4 baietii am concurat unul contra celuilalt iar Alisia a fost arbitru, ruptura noastra a avut loc la acel concurs, dat fiind faptul ca stam in orase diferite nu am avut sansa sa mai reparam aceasta ruptura,nu am reusit sa lasam orgolile deoparte si sa vedem partea plina a paharului. Astfel eu aveam sa am o disputa cu Alisia si cu Lav,cea din urma reusind sa o rezolvam pana in momentul semi-finalei.
A venit ziua in care a trebuit sa ne prezentam pentru semi-finale iar tensiunile intre noi se simteau, tensiunea se simtea la antrenamente,la sedinte,la creearea numarului. Primele 3 zile am crezut ca acela ne-a fost parcursul in acest proiect starea mea psihica era la pamant pentru ca nu ma mai regaseam in acel proiect insa prea multi oamenii se bazau pe noi, ma incurajam cu mesajele oameniilor care mi-au scris dupa auditii. Aveam elemente bazate pe incredere reciproca iar eu nu mai simteam acea incredere avusesem 3 zile de repetitii in care nu ne iasea nimic,astfel ziua live-ului apropindu-se tot mai repede cu psihicul la pamant au inceput sa imi apara dureri groaznice de biceps insa am tras de mine cat am putut, incet incet increderea se recastiga iar tensiunile au inceput sa dispara. Cu toate astea in capul meu totul se terminase acolo,aveam o semi-finala foarte grea,ii vazusem pe toti la repetitii si stiam ca intre noi nu mai e sinergia de la inceput asa ca nu mai credeam deloc in sansele noastre.
Insa spre surprinderea noastra ati facut posibil ca noi sa fim al 3-lea finalist din aceasta editie, daca urmariti cu atentie nu ne venea sa credem tocmai pentru ca stiam ca nu suntem la fel de bine coagulatii insa am reusit sa lucram impreuna si sub presiunea aceasta si sa creem un numar demn de semi-finalele Romanii au talent.
Marea finala...
Ca si pana acum am mers cu cateva zile inainte de difuzare la platouri pentru a putea pune la punct numarul pe care aveam sa il executam. De data aceasta toata tensiunea disparuse,toate disputele noastre parca nici nu au existat si ne-am prezentat ca o adevarata echipa, motivata si gata de finala. Dar cum nu poate fii totul roz a 2 zii de repetitii accidentarea mea din semi-finale si-a spus cuvantul, astfel miercuri seara nu imi mai puteam misca bratul stang deloc,a ramas intepenit la un unghii de 90 de grade fara ca macar sa mai pot misca degetele,durerea era una cumplita dar dezamagirea era una si mai mare. Vedeam in ochii colegilor mei spaima ca nu vom putea sustine numarul,spaima ca un membru al familiei lor avea sa renunte la una din cele mai importante obiective atinse din viata lui,vreau pe aceasta cale sa le multumesc ca au contribuit la luptele mele psihice si nu m-au lasat sa cedez,vreau sa le multumesc ca au fost acolo si ca nu m-au lasat sa intru in starea mea de nebuniei astfel incat sa imi pun sanatatea in pericol.
In seara accidentarii imi aduc aminte ca m-am bagat in dus si toata viata imi trecea prin minte, parca toata siguranta pe care am capatat-o si validarea o vedeam cum se scurge,simteam cum proiectul acesta va avea un final dezastros datorita mie, imi faceam tot felul de scenarii. Insa cand ajungeam acolo nu lasam sa se vada toate aceste ganduri pentru a putea oferii incredere echipei mele care la randul ei imi oferea incredere vazand ca moralul este sus. Am avut parte de o ingrijire foarte buna de catre echipa Romanii au Talent, aveam medicii prezenti mereu langa mine, nu ma lasau sa mai repet pentru a putea sa ma tin in forma pentru live-uri,si au avut grija ca alimentatia mea sa fie una demna pentru o recuperare cat mai rapida. A venit ziua live-urilor ne-am aflat numarul de intrare pe scena si am asteptat,am asteptat imi aduc aminte cum toti concurentii si echipa isi faceau griji pentru mine. Imi aduc aminte ca a venit sa ne anunte ca urmeaza sa intram pe scena era Cristian Ciaușu emotiile mele erau la cote maxime incercam sa le ascund de toata lumea astfel incat nimeni sa nu le prea. M-am pus jos am inchis ochii si am ascultat momentul lui Cristian care ma facut sa elimin orice gand negativ pe care l-as fii avut si m-am pregatit psihic pentru a putea duce la final numarul nostru.